Azi este 1 decembrie...

1 decembrie...
Cea mai românească zi din an...
Și cea mai ipocrită zi din an...
Ziua în care toți românii se bat cu pumnul în piept și strigă "Mândru că sunt român!!!"...
Nu mai contează că în urmă cu câteva zile ar fi intrat în pământ de rușine...
Nu mai contează că în urmă cu câteva zile înjura de mama focului alți români...
Nu mai contează că în urmă cu câteva zile și-ar fi dorit din toată inima să se fi născut în altă țară...
Nu mai contează că în urmă cu câteva zile ar fi vrut să trăiască în altă țară...
Azi este român...
Și azi se mândrește cu asta...
Mâine...
Mâine o va lua de la capăt...
Se va întoarce la ce a făcut tot anul...
Se va întoarce la înjurături și rușine și "miștouri"...
Se va întoarce la stat la coadă la promoții, la înghesuială la orice...
Se va întoarce la înjurat armată, poliție și jandarmerie...
De mâine îi va înjura pe cei pe care azi îi ovaționează...
Dar azi...
AZI E ROMÂN...
ȘI E MÂNDRU CĂ E ROMÂN...
Pentru că AZI e ZIUA ROMÂNIEI...
Mâine...
Mâine e doar o altă zi...
Sunt convins că nu toți românii se încadrează în descrierea de mai sus...
Din păcate sunt mulți cei care se încadrează...
Mult mai mulți decât cei care se mândresc în fiecare zi că sunt ROMÂNI...
Azi e Ziua ROMÂNIEI...
Mai mult decât atât AZI e CENTENARUL MARII UNIRI...
Normal că AZI ne mândrim că suntem ROMÂNI...
Dar MÂINE???...

Prietena mea genială

Știu...
Am folosit un clickbait...
Nu fac lucrul ăsta de obicei...
Totuși sunt curios câte persoane au auzit de acea carte...
Pentru că este titlul unei cărți...
Știți voi... Cărți... "chestiile" alea de câteva sute de pagini din care afli lucruri noi...
Dacă ați ajuns aici sunt șanse foarte mari să vă placă să citiți sau să fiți nevoiți să citiți deci sigur știți la ce mă refer...
În fine...
Am cam deviat de la subiect...
Spuneam că nu îmi place să folosesc "clickbait"...
Și nici să vorbesc despre alte persoane...
Ei bine, de această dată o să fac ambele lucruri...
Și dacă de unul am scăpat deja mai rămâne doar celălalt...
De ce "prietena mea genială"?...
Pentru că ăsta e adevărul... Bine, corect ar fi fost prietenele mele geniale... Dar schimbam titlul cărții... Iar încep să aberez...
Am avut marele noroc să cunosc în timpul celor 2 ani și jumătate de facultate (chiar nu știu cum am trecut ăștia 2 ani) mai multe persoane la care am ajuns să țin foarte mult...
Acum o să vorbesc doar despre 2 dintre ele...
Amândouă s-au apucat recent de "blogging"...
Și amândouă scriu al dra...ăă...foarte frumos...
Și foarte diferit...
Recunosc că nu mai am obiceiul de a petrece ore întregi pe bloguri, nu mai sunt la curent cu acești "influenceri" ai zilelor noastre (de fapt niciodată nu am fost la curent cu așa ceva :D)...
Însă credeam că încep să dispară oamenii care au curajul să spună lucrurilor pe nume...
Ele mi-au demonstrat însă că acești oameni încă există... Poate că le lipsește doar curajul de a face acest lucru...
După cum spuneam ele scriu diferit... Diferit față de ce am văzut în ultima vreme și diferit una față de cealaltă...
Una din ele îți spune direct ce are de spus, îți deschide ochii brusc... E ca un pahar cu apă rece primit pe față când încă dormi... Puțin șocant dar, în același timp revigorant... Mesaje ce te lovesc... Dar apoi ești mulțumit că ai fost lovit... Nu știu dacă am reușit să mă fac înțeles (probabil că nu)... Însă cred că e nevoie de mai mulți oameni care să facă acest lucru...
Cealaltă... Hmm... Cred că ar putea să vândă gheață la polul nord... Mesaje la fel de puternice, însă, după ce te lovesc, parcă poți să simți un gust de miere... Face mai degrabă apel la partea sentimentală decât la rațiune... Dar îți deschide ochii... Te pune pe gânduri...
Sunt conștient că descrierea mea, cum ar spune americanul "does not do them justice"...
Sunt tot ce am spus și mult mai mult decât atât...
Și eu sunt foarte norocos că am avut ocazia să le pot cunoaște...
Cum vorba lungă e sărăcia omului o să mă opresc aici...
Nu înainte de a lăsa locul unde puteți să vă convingeți singuri dacă am dreptate sau nu...

https://true2yourselfamc.wordpress.com
https://maiputinsuperficial.wordpress.com

Până data viitoare...

Dragoste...

Dreptate și adevăr
Răbdare și provocări
Adio și despărțiri
Greșeală și amăgiri
Orchestre și melodii
Strigăte și nebunii
Tăcere și asfințit
Eternul îndrăgostit...

7

7 ape 7 mări

7 stoluri de cocori

7 mări 7 oceane

7 vise-ncrezătoare

7 ţări 7 popoare

7 ape curgătoare

7 ani 7 amici

7 glasuri de pitici

7 străzi 7 oraşe

7 fete drăgăstoase

7 zile 7 luni

7 ore cu păgâni

7 munţi 7 câmpii

7 glasuri de copii

7 vieţi 7 minute

7 chipuri nevăzute

7 nori 7 planete

7 clipe si momente

7 stele 7 aştri

7 luceferi măiaştri

7 zâne 7 prinţi

7 lacrimi prea fierbinţi

7 gânduri 7 zile

Toate numai pentru tine

Din seria "tăiat vene"

Nu sunt un soldat de plumb
Nici măcar din cositor
Sunt doar o carcasă goală
Nu văd niciun viitor
Nu pot sa mai schimb nimic
Viitoru-i infinit
Poate numai pentru tine
Eu nu pot să văd nimic
Sunt blocat doar într-un punct
Negru-i tot în jurul meu
Incapabil de miscare
Simt că nici nu mai sunt eu...

Sunt pe marginea prăpastiei
Mai bine aș fi căzut
Cel puțin știam un lucru
N-aveam unde să mă duc
Așa încă am soluții
Însă eu mai văd doar una
Negrul din fundul prapastiei
Simt cum mă strigă întruna

Mai e doar o picătură
Până o s-ajung să sar
De ce să trăiesc degeaba
Simt că totu-i în zadar
Sunt persoane lângă mine
Eu îi consider prieteni
Am mai fost salvat o dată
Nu vad să se mai repete

Am făcut multe greseli
Sunt marcat de propria-mi vina
Am păcătuit prea mult
Gânduri negre-ncep să vină
Datoriile se-adună
Sper s-ajung să le plătesc
Nu văd cum pot face asta
Am renunțat să mai trăiesc....

5 ani...

Mamma mia... Au trecut...
5 ani de când nu am mai fost pe aici...
5 ani în care s-au întâmplat multe, atât bune cât și rele...
5 ani în care nu am scăpat de cele 3 puncte de la finalul propoziției...
5 ani în care ăsta a fost singurul lucru constant la mine...
5 ani în care am cunoscut mulți oameni noi...
5 ani în care unele din aceste persoane miau (ca pisica; si pentru a continua cu toate greșelile care le făceam în tot ce am scris pe aici, :D:D) devenit prieteni (cel puțin eu așa îi consider)...
5 ani în care am pierdut legătura cu și mai multe persoane...
5 ani... la finalul cărora am ajuns în anul 3... se pare că e valabilă replica „primii 5 ani sunt mai grei pân-ajungi în anul 3” :))
5 ani în care am depășit „sfertul de veac”...
5 ani în care am rămas același copil tembel...
5 ani după care încă mai e valabilă replica prin care cineva (nu mai știu cine) îmi spunea că stilul meu de a scrie e „dulce, dulceee, dulceee, tăiat vene, dulce, dulcee” :))...
5 ani și eu tot am râs cu poftă la replica asta :))...
5 ani... e ceva cu numărul ăsta... cred că am luat prea mulți „cinciari” în liceu...
5 ani... sper să nu mai treacă tot 5 ani până la următoarea postare :))
până atunci...
5 ani...