o replica pe care am auzit-o de multe ori...
si pe care mi-am spus-o de mai multe ori decat as fi vrut incercand sa gasesc o alinare in aceste cuvinte de fiecare data cand inca unul s-a stins...
parca pe zi ce trece ramanem tot mai putini...
dar cat vom mai rezista nu stiu...
cel putin nu stiu cat VOI mai rezista...
deja moartea mi se pare ceva firesc asa ca nu imi e teama, chiar daca imi va fi voi incerca sa mor zambind...
de ce zambind?? poate ca asa nu voi mai fi trist...
sau ii voi face pe ceilalti sa creada ca am murit fericit....
fericire... cuvantul asta a cam disparut din mine, e strain...
poate ca ma vezi zambind dar nu inseamna ca sunt fericit, pur si simplu ii las pe ceilalti sa creada ca sunt bine, ca nimic nu ar putea sa ma darame, cand, de fapt mai am un pas pana la prapastie...
stiam ca o sa se ajunga si aici dar nu stiam cand
acum totul depinde doar de mine
pana acum nu am incercat sa ma indepartez de "prapastie" , poate chiar vreau sa cad in ea...
in orice caz sansele sunt foarte mari... dar mai e ceva in mine care nu ma lasa sa renunt la lupta... nu imi da voie sa ma dau batut, vrea sa ma tina in viata cu orice pret
astept sa vad cat timp mai am... pana cedez si cad in prapastie scapand astfel de toate lucrurile pe care am promis sa nu le afle nimeni de la mine...
dar pana atunci nu pot decat sa astept
si sa continui sa fac ceea ce fac...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu