padurea....

nu stiu de ce dar in padure m-am simtit intotdeauna in largul meu...
imi place nespus sa hoinaresc de unul singur printre copaci si sa fac si poze cu arbori mai neobisnuiti
as pune si cateva poze insa am stricat si cablul de date iar bluetooth-ul nu imi permite decat trimiterea de pe calculator pe telefon asqa ca o sa le pun dupa ce fac rost de ceva maruntis pentru un bluetooth mai bun pentru calculator sau un cablu de date....
dar sa revenim la padure...
stiu ca suna foarte eminescian dar padurea reprezinta spatiul sacru, sfant in care eu sunt zeul absolut(nu cred in Dumnezeu)...
acolo sunt cine vreau sa fiu si cine sunt cu adevarat, fara sa ma prefac ca sunt bine cand nu sunt, fara zambete menite sa-mi ascunda durerea si tristetea...
toate astea dispar imediat ce intru in padure(singur)... imi place sa stau ore in sir si sa ma gandesc ca ma gandesc la ceva cand ma pierd printre ganduri si idei neintelese nici de mine.
este un sentiment de liniste in zgomot, o insula a pacii intr-un ocean de razboi...
cand nu pot ajunge in padure pornesc muzica... de obicei hip-hop sau rap(arssura) sau punk-rock(de la green day la e.m.i.l) sau iau un caiet gol si incep sa scriu...
aproape toate poeziile pe care le-am scris sunt, dupa cum mi-a spus cineva,
dulce-dulce-duuuuuuuuuuulce---taiat vene--duuulce-dulce......
si tot asa :D
in fine nu stiu daca va placea cuiva vreodata ce am scris sau ce voi scrie dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma opresc...
scriind in continuare am sansa si ocazia sa ma imbunatatesc :D
p.s.: sper ca nu ai sters blogul :D